AM APRINS O CANDELA PENTRU Valentin CAMPEANU

Astazi am aprins o candela pentru un tanar pe care nu l-am cunoscut niciodata.
Numele lui era Valentin Campeanu.
Nu stiu daca cineva a facut-o pana acum.
De ce?
Pentru ca Valentin Campeanu a fost un copil abandonat cu dizabilitate intelectuala, care a murit la putin peste 18 ani, de infometare severa si hipotermie, inchis intr-un depozit al Spitalului de Neuropsihiatrie Poiana Mare.
De ce am simtit sa fac asta?
Pentru ca astazi am trait sentimentul ca lumina a patruns in vagauna in care trupul lui s-a stins in urma cu niste ani.
Astazi CEDO a facut dreptate, acolo unde zeci de autoritati competente si criminale din tara asta NU au facut-o.
Astazi CEDO a decis ca a fost incalcat dreptul la viata al tanarului Valentin Campeanu.
Am trait fiecare clipa a pronuntarii deciziei Curtii astazi.
Nu am niciun merit in razboiul lung si greu dus de niste oameni pe care am bucuria de a-i cunoaste personal.
Si totusi, astazi am trait bucuria intr-un alt fel.
Nu in felul expertului implicat in caz, ci in felul unui om care a vazut cu proprii ochi ororile din orfelinatele de copii cu dizabilitati.
In felul unui om care a scris pagini nesfarsite despre ceea ce a vazut.
In felul unui om care nu a dormit multe nopti, caci poarta in suflet privirile pierdute ale unor zeci de copii pe care a simtit ca-i abandoneaza in iad cand a iesit pe poarta centrelor.
In felul unui parinte care are acasa un copil cu dizabilitati intelectuale.
Astazi am vrut sa-i spun lui Valentin: "Dragul meu copil, nu te-am cunoscut, dar nu te-am uitat. Astazi, tarziu, e adevarat, ti s-a facut dreptate"
Astazi as vrea sa le spun miilor de suflete inchise ca exista speranta.
Si mi-as dori tare mult ca ziua de azi platita cu pretul unei vieti sa fie inceputul SCHIMBARII.