VOX POPULI

Astăzi nu voiam sa scriu nimic.

În bunul meu obicei, în mijlocul nopții, lucrez. Documentez un material pe marginea proiectului de Strategie Națională privind Dizabilitatea realizat de Ministerul Muncii prin Direcția Generala pentru Protecția Persoanelor cu Handicap, pe sub mana și pe colt de masa. 

Pentru ca mie documentul mi-a parvenit ”pe surse” și înțeleg ca Legea 52/2003 privind transparenta decizionala în administrația publica este opționala în România, ma sfătuiesc cu cel mai sincer și etern disponibil prieten - Google.

Si pentru ca îmi tot răsuna proaspăt în minte o serie de discursuri despre bunele intenții ale cadrelor didactice, despre cat de oropsiți si lipsiți de instrumente sunt inspectorii școlari și despre cum de vină este SISTEMUL, adică ceva abstract pe care numai nu reușești sa pui degetul, ma împiedic cu ajutorul prietenului Google de rândurile unui ”spectator” pe lângă care am trecut, din păcate, fără știință.

Acum eu aleg sa tac. Haideți sa îl ascultăm:

”Pentru mine e pentru prima data când iau parte la o astfel de întâlnire având ca tema „Drepturile persoanelor cu dizabilitati, educatie si integrare, responsabilitate sociala”. Emoții mari, pentru ca numele meu se regaseste pe aceeasi invitatie alaturi de numele unor oameni de excepție, si știu ca va venii momentul sa iau cuvântul si nu am pregătit niciun discurs. Deci o poziție deloc comoda.

Intram in sala si spre surprinderea mea sunt destul de multe persoane. Ne așezam pe scaune in fata unui mese de prezidiu unde invitatii de onoare, specialisti in diverse domenii, deja ne așteaptă.

Dupa un filmulet ce cuprinde o scurta prezentare ....se da cuvântul d-nei prof dr Sanda Magureanu, care intr-un timp foarte scurt încearcă sa povestească cate ceva despre cele mai des întâlnite probleme neurologice la copii cu dizabilități. După terminarea expunerii a sosit momentul in care cei interesați îi pot adresa întrebări.

O doamna din Craiova, mama a unei fetite cu tetrapareză, a adresat prima întrebare. D-na doctor i-a răspuns plina de amabilitate si cel mai important pentru un părinte, fără a face abuz de termeni medicali. 

Când eram in așteptarea unei noi întrebări de undeva din dreapta mea, o doamna pune o întrebare ce ma lovește drept in suflet.. „D-na doctor, exista, legal vorbind, din punct de vedere medical o lege, ceva de care sa ne putem agata ca acesti copii cu ADHD sa nu mai fie primiți în învățământul de masa ci sa fie reorientați către școlile speciale?”. Sincer la propriu am înlemnit.. o asa întrebare venita din partea unui inspector scolar, un nume ce de asemenea se afla pe invitație, la o conferința unde cel putin in teorie ne adunasem, părinti, specialisti, invatatori sa gasim o cale de a ajuta copiii cu dizabilitati, sa aflam de la cei care cunosc legile Drepturile copiilor cu dizabilitati!!! O intrebare ce a pus-o in încurcătura si pe d-na doctor care nu stia ce sa răspundă. 

In partea stanga a d-nei doctor, se afla d-na Madalina Turza, președinte CEDCD, ce in aparenta privește detașata, insa dupa cateva minute stânjenitoare, isi cere scuze ca intervine si răspunde d-nei inspector...scurt, rece și tăios. Si azi ma mir ca a reusit sa isi controleze atat de bine emotiile. Ii ascult cu mare atentie discursul si incerc sa imi imaginez cat efort depune in fiecare zi pentru ca toti acesti copii cu dizabilitati sa primeasca un trai decent in societate, si nu ma pot impiedica sa nu ma intreb oare cati oameni „inspector” a fost nevoita sa infrunte in cariera ei?! In sala se incing spiritele si incep discutiile in contradictoriu si din pacate oamenii din sala se impart in 2 tabere… ca si cum nu ar fi fost deajuns ce se intamplase, d.na inspector mai face o afirmație menita sa explodeze spiritele deja incinse. Spune ca nu a fost niciodata sa vada o scoala speciala, pentru ca nu este problema dumneaei ce se întâmpla acolo! La aceasta afirmație încerc sa intervin dar glasul imi este acoperit de nemulțumirea celor din jur.

Acum explic pe scurt am 2 baieti, sunt gemeni si au dizabilitati. Copiii mei au 11 ani. Nu merg, nu vorbesc. B are autism cu retard si parapareza spastica. M are retard si tetrapareza spastica. I-am dus la o scoala speciala, unde au stat un an si un semestru. Cand i-am transferat la miniclubul „ Prietenii lui Nane” mi-au dat fisele lor matricole. Am ramas „impresionata” de rezultatele scolare obtinute de copiii mei…10 – Limba Romana, 9 – Matematica, 10 – Religie. Am intrebat cum de sunt posibile asa materii cu asemenea rezultate, si mi s-a spus ca notele sunt ca sa ii stimuleze.. hm, deci asa sunt stimulati copiii cu dizabilitati in scolile speciale!!!! Nu kinetoterapie, nu educatie speciala cu note!!!.. ”

Textul integral AICI.

Nota autorului: inspectorul școlar face parte din IS Sector 6 - București.