NU VA REDUCETI COPIII LA TACERE

Astazi, 14 februarie 2014, a fost una dintre cele mai grele zile din viata mea. A fost ziua in care am confruntat frontal sistemul gaunos si camuflat in fraze de lemn ale oamenilor din sistemul de educatie al copiilor cu dizabilitati.

Astazi am depus plangere penala impotriva cadrelor didactice care mi-au agresat copilul.

Vreau acum sa va impartasesc un lucru foarte important:
Demersul meu are in spate o dubla motivatie:
1. Reparatia morala pentru suferinta copilului meu
2. Nevoia acuta de a sparge gheata pentru toti acei parinti, care de teama, bun simt sau lipsa de informare aleg sa taca.

NU, dragii mei, 

NU ESTE NORMAL si este ILEGAL ca în scolile speciale sau nu, copiii sa fie agresati
NU este NORMAL și este ILEGAL ca ei sa fie sedati

NU tot ce spune un cadru didactic trebuie acceptat ca litera de lege.

NICIO DIZABILITATE NU SE TRATEAZA CU BATAIE SI SEDATIVE.

Pentru toti aceia carora le este teama, pentru toti aceea care respecta prea mult ideea de dascal ca sa puna sub semnul intrebarii ceea ce face sau ceea ce ii indica, va rog din adancul sufletului ca inainte de a alege sa taceti sau sa acceptati o indicatie sa va ganditi la cateva lucruri:

1. Oare asta este cea mai buna solutie pentru copilul meu?

2. Cititi prospectele medicamentelor, chiar daca va sunt prescrise de medici si indicate de profesori,

3. Cautati informatii pe internet despre dizabiliatea copilului vostru.

4. Vedeti cum se pune problema in alte tari.

5. Nu acceptati compromisul legat de integritatea fizica/psihica si emotionala a copilului vostru.

Si cel mai IMPORTANT

Sunteti VOCEA copilului VOSTRU. Daca voi nu va intrebati, nu cereti, nu refuzati, nu denuntati, NIMENI nu o va face.

Stiu ca traim cu totii sub imperiul senzatiei de lupta cu morile de vant. Este si nu este asa.

O sesizare la Inspectoratul Scolar se poate scrie usor si nu costa. La fel și la Politie, Parchet si la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii nu costa.

Exista solutii. Iar cei asupra carora va indreptati plangerea nu va pot atinge. 

TREBUIE DOAR SA AVETI CURAJ.

Tacerea perpetueaza abuzurile.

As vrea sa va spun mai multe, dar acum, in seara asta, imi permit luxul de a fi obosita.

NU VA REDUCETI COPIII LA TACERE

Acum, tarziu in noapte, vreau sa le multumesc celor care au stat astazi ore in frig, au alergat de la Parchet la Scoala si la Inspectorat. S-au enervat, s-au bucurat si au plans impreuna cu mine. Ei sunt cei care au dus povestea Clarei mai departe, i-au facut auzita vocea. Si stiu si simt ca nu vor ezita sa o faca pentru orice copil.

PROTV - CLICK AICI PENTRU STIRE

TVR: CLICK AICI PENTRU STIRE

ANTENA 1:CLICK AICI PENTRU STIRE

KANALD: CLICK AICI PENTRU STIRE

NTV: CLICK AICI PENTRU STIRE

RFI:CLICK AICI PENTRU STIRE

PRIMATV, REALITATEA TV si lista poate continua foarte mult

VOX POPULI

Astăzi nu voiam sa scriu nimic.

În bunul meu obicei, în mijlocul nopții, lucrez. Documentez un material pe marginea proiectului de Strategie Națională privind Dizabilitatea realizat de Ministerul Muncii prin Direcția Generala pentru Protecția Persoanelor cu Handicap, pe sub mana și pe colt de masa. 

Pentru ca mie documentul mi-a parvenit ”pe surse” și înțeleg ca Legea 52/2003 privind transparenta decizionala în administrația publica este opționala în România, ma sfătuiesc cu cel mai sincer și etern disponibil prieten - Google.

Si pentru ca îmi tot răsuna proaspăt în minte o serie de discursuri despre bunele intenții ale cadrelor didactice, despre cat de oropsiți si lipsiți de instrumente sunt inspectorii școlari și despre cum de vină este SISTEMUL, adică ceva abstract pe care numai nu reușești sa pui degetul, ma împiedic cu ajutorul prietenului Google de rândurile unui ”spectator” pe lângă care am trecut, din păcate, fără știință.

Acum eu aleg sa tac. Haideți sa îl ascultăm:

”Pentru mine e pentru prima data când iau parte la o astfel de întâlnire având ca tema „Drepturile persoanelor cu dizabilitati, educatie si integrare, responsabilitate sociala”. Emoții mari, pentru ca numele meu se regaseste pe aceeasi invitatie alaturi de numele unor oameni de excepție, si știu ca va venii momentul sa iau cuvântul si nu am pregătit niciun discurs. Deci o poziție deloc comoda.

Intram in sala si spre surprinderea mea sunt destul de multe persoane. Ne așezam pe scaune in fata unui mese de prezidiu unde invitatii de onoare, specialisti in diverse domenii, deja ne așteaptă.

Dupa un filmulet ce cuprinde o scurta prezentare ....se da cuvântul d-nei prof dr Sanda Magureanu, care intr-un timp foarte scurt încearcă sa povestească cate ceva despre cele mai des întâlnite probleme neurologice la copii cu dizabilități. După terminarea expunerii a sosit momentul in care cei interesați îi pot adresa întrebări.

O doamna din Craiova, mama a unei fetite cu tetrapareză, a adresat prima întrebare. D-na doctor i-a răspuns plina de amabilitate si cel mai important pentru un părinte, fără a face abuz de termeni medicali. 

Când eram in așteptarea unei noi întrebări de undeva din dreapta mea, o doamna pune o întrebare ce ma lovește drept in suflet.. „D-na doctor, exista, legal vorbind, din punct de vedere medical o lege, ceva de care sa ne putem agata ca acesti copii cu ADHD sa nu mai fie primiți în învățământul de masa ci sa fie reorientați către școlile speciale?”. Sincer la propriu am înlemnit.. o asa întrebare venita din partea unui inspector scolar, un nume ce de asemenea se afla pe invitație, la o conferința unde cel putin in teorie ne adunasem, părinti, specialisti, invatatori sa gasim o cale de a ajuta copiii cu dizabilitati, sa aflam de la cei care cunosc legile Drepturile copiilor cu dizabilitati!!! O intrebare ce a pus-o in încurcătura si pe d-na doctor care nu stia ce sa răspundă. 

In partea stanga a d-nei doctor, se afla d-na Madalina Turza, președinte CEDCD, ce in aparenta privește detașata, insa dupa cateva minute stânjenitoare, isi cere scuze ca intervine si răspunde d-nei inspector...scurt, rece și tăios. Si azi ma mir ca a reusit sa isi controleze atat de bine emotiile. Ii ascult cu mare atentie discursul si incerc sa imi imaginez cat efort depune in fiecare zi pentru ca toti acesti copii cu dizabilitati sa primeasca un trai decent in societate, si nu ma pot impiedica sa nu ma intreb oare cati oameni „inspector” a fost nevoita sa infrunte in cariera ei?! In sala se incing spiritele si incep discutiile in contradictoriu si din pacate oamenii din sala se impart in 2 tabere… ca si cum nu ar fi fost deajuns ce se intamplase, d.na inspector mai face o afirmație menita sa explodeze spiritele deja incinse. Spune ca nu a fost niciodata sa vada o scoala speciala, pentru ca nu este problema dumneaei ce se întâmpla acolo! La aceasta afirmație încerc sa intervin dar glasul imi este acoperit de nemulțumirea celor din jur.

Acum explic pe scurt am 2 baieti, sunt gemeni si au dizabilitati. Copiii mei au 11 ani. Nu merg, nu vorbesc. B are autism cu retard si parapareza spastica. M are retard si tetrapareza spastica. I-am dus la o scoala speciala, unde au stat un an si un semestru. Cand i-am transferat la miniclubul „ Prietenii lui Nane” mi-au dat fisele lor matricole. Am ramas „impresionata” de rezultatele scolare obtinute de copiii mei…10 – Limba Romana, 9 – Matematica, 10 – Religie. Am intrebat cum de sunt posibile asa materii cu asemenea rezultate, si mi s-a spus ca notele sunt ca sa ii stimuleze.. hm, deci asa sunt stimulati copiii cu dizabilitati in scolile speciale!!!! Nu kinetoterapie, nu educatie speciala cu note!!!.. ”

Textul integral AICI.

Nota autorului: inspectorul școlar face parte din IS Sector 6 - București.