38 - Beyond the comfort zone

38 de ani.
1 noiembrie 2016.
Incep prima zi din acest an bine.
Bine NU înseamnă uşor.
Imi este bine pentru că îmi este un altfel de greu decât greul apăsat de acasă.
Îmi este bine pentru că ştiu şi simt că trăiesc în afara zonei mele de confort.
Îmi este bine pentru că zilnic îmi împing limitele intelectuale, profesionale şi interumane.
Îmi este bine pentru că învăţ. Pentru că sunt vie.
Pentru că mi-e dor de unii oameni din România, de limba mea, de marea mea perfectă, de drumurile nestrăbătute din munţi.
Mi-e bine pentru că mi-e dor de Europa. Pentru că am înţeles ce înseamnă să fii european.
Mi-e bine pentru că sunt studentă din nou. Pentru că fac teme şi dau examene într-o limbă straină la aproape 40 de ani.
Mi-e bine pentru că pot să mă bucur când iau nota 10 sau să mă sperii cânt am întârziat o temă.
Mi-e bine pentru că nu ştiu străzile, topografia locurilor, dar conduc sute de mile spre destinaţii necunoscute.
Mi-e bine pentru că sunt expresii sau comportamente pe care nu le înţeleg, dar simt cum simțurile mele sunt 100% treze.
Mi-e bine pentru că văd în fiecare seara "Las Fierbinţi" pe Youtube.
Mi-e bine pentru că am ajuns în locurile pe care le-am văzut doar la televizor
Pentru că Hollyood-ul nu se mai joacă cu mintea mea.
Pentru că văd cu ochii mei.
Pentru că simt cu fiinţa mea.
Lumea de dincolo de sticlă. Care nu este perfectă, dar este vie.
Sunt bine pentru că simt că trăiesc.
Pentru că am avut curajul sau nebunia să lupt atât de mult încât să-mi ating visul.
Care nu este perfect, dar nu a rămas la stadiul de dorinţă.
Acum ştiu că sunt realmente liberă.
Că pot trăi oriunde. Că viaţa așteaptă să o provoci ca să se lase trăită.
Iţi multumesc Dumnezeul meu că mi-ai dat puterea de a răspunde provocării Tale.
Embracing the future at 38.

Courtesy translation

38 years
November 1, 2016
I start the first day of this year fine.
But fine does not mean easy.
I am fine because it's hard for me, but it is a different hardship than the one back home.
I am fine because I know and I feel that I live out of my comfort zone.
I am fine because every day I push my intellectual, personal and inter-personal limits.
I am fine because I learn. because I feel alive.
Because I miss some of the people in Romania, my perfect sea, my wild mountain roads.
I am fine because I miss Europe. Because I have understood what really means to be European.
I am fine because I'm student again. Because I have assignments and exams at almost 40 years.
I am fine because I can be happy when I get a A grade or I can be anxious when I missed an assignment.
I am fine because I don't know the streets and the topography of the area, but I drive hundreds of miles towards unknown destinations.
I am fine because I encounter expressions or behaviors that puzzle me, but my senses are 100% alive
I am fine because I watch every night on Youtube a famous Romanian TV series called "Las Fierbinti"- a parody of the Romanian society.
I am fine because I reached the places and the people that I have seen them only on TV
Because Hollyood ceased to play with my mind
Because I can see with my own eyes.
Because I can feel with my own soul. The world beyond the screen. Which is not perfect, but it's alive.
I am fine because I feel I'm alive.
Because I had the strength and the courage/madness to reach my dream. Which, yes, it is not perfect, but yet it hasn't remained a wishful thinking.
Now I know that I am free. That I can live anywhere. That life expects to be challenged so that one can live it.
Thank you my Lord for allowing me to answer to your challenge and call.
Embracing the future at 38.

RECHIZITORIUL LUI IONUT

„Ionuț este elev în clasa a VII a la o școală din Județul Argeș

Ionuț are o dizabilitate.

Din această cauză Ionuț este un criminal. Un infractor. Un pericol social.

Ionuț trebuie eliminat din școală, din comunitate, din societate, din România, de pe Terra.

Ionuț trebuie închis în închisoarea de maximă siguranță pentru copii diferiți de pe Planeta Pluto.
În caz de recidivă, Ionuț trebuie anihilat prin injecție letală în cadrul unei transmisiuni planetare în direct la Știrile de la Ora 5.”

Extras din Rechizitoriul lui Ionuț redactat de Comitetul de Părinți ai clasei a VII a B în baza legii criminalo-semidocto-egoiste instituite în Țara lui Nimănui Nu-I Pasă.

Cazul lui Ionuț din Județul Argeș este o oglinda.

Este oglinda in care tu părinte, profesor, coleg, vecin, ministru, parlamentar te uiți și nu faci nimic.

Este oglinda cetățenilor argeșeni de onoare părinți vajnici de copii perfecți: P. Iuliana, L. Diana, D. Ionel, R. Cristina care au organizat campania de instigare la ură și discriminare

Este oglinda Prefecturii Argeș și a DGASPC Argeș care au decis unilateral ca de mâine Ionuț să nu mai meargă la școală.

Este oglinda societății în care trăim.

Este oglinda vieții celor peste 70.000 de copii cu dizabilități din România.

CINE ESTE IONUȚ ÎN REALITATE

Ionuț este un copil adoptat.

Ionuț este un copil cu tulburări emoționale și nevoi speciale de învățare și socializare.

Ionuț are toată documentația necesară ca el sa învețe în școala de masă.

De mult, foarte mult timp, Ionuț este victima unei forme extrem de agresive de bullying și marginalizare din partea colegilor și a părinților acestora. Au strâns din dinți zi după zi și el și mama lui în credința fermă că locul lui este la școală. Zilele acestea însă, colegii lui și părinții acestora fac grevă și îl vor exclus. Exclus din ȘCOALA. Exclus din VIAȚĂ. Pentru că deranjează, pentru că este DIFERIT.

Au urlat cu nemărginită ură despre agresivitatea și pericolul pe care îl reprezintă Ionuț. Arată cu degetul acuzator la o mamă terifiată și la un copil traumatizat. Pentru că ei vor o clasă de olimpici.

Uită, însă, un adevăr fundamental: Ionuț este o VICTIMĂ.

Ionuț este victima urii pe care ei au picurat-o zilnic în mintea copiilor lor. Este copilul pus la colț în clasă, scuipat, arătat cu degetul, strigat în toate felurile pământului.

Ionuț este victima unui sistem mut și surd la nevoile lui. Ionuț nu are consilier psihologic, nu primește servicii de recuperare sau mediere școlară.

Ionuț nu primește nimic din ceea ce i se cuvine prin lege.

Ionuț are doar doi părinți epuizați de lupta nesfârșită pe care o duc cu oamenii din jur și cu autoritățile.

Pentru că nu admit și nu voi admite niciodată o astfel de luptă inegală, dincolo de demersurile administrative pe care CEDCD le-a făcut de luni de zile pe lângă ISJ Argeș, părinții instigatori vor suferi consecințele legii penale.

Pentru că a instiga la ură și discriminare este o faptă prevăzută și pedepsită de Codul Penal.

Copiii cu dizabilități au dreptul să învețe în școala de masă. Iar autoritățile au obligația să facă acest lucru posibil.