Astazi de dimineata cand am deschis pagina de Facebook era MOV.
In plus, cateva zeci de mesaje de la oameni aparent necunoscuti. Ce imi scriau?
In esenta cam asta: "Buna ziua d-na Madalina. Vreau sa va intreb daca
de aici din Brasov pot ajuta cu ceva pentru o schimbare ......pentru ingerasii
nostri."
Am luat o gura de cafea si am derulat pagina de Facebook pana in 2011.
Mi-am amintit ziua de 15 mai 2011. Desi era o zi de primavara calda, eram singura intr-o cafenea din Mall Plaza, mai exact la Starbucks. Si atunci, ca si acum, aveam o cafea in fata, insa eram la capatul solutiilor pentru fetita mea. Nu mai stiam, nu mai puteam, nu mai vedeam ziua de maine si, cu atat mai putin viitorul.
Am deschis laptopul si am introdus pe Google urmatoarele cuvinte: DREPTURILE COPILULUI CU SINDROM DOWN.
Nu am gasit NIMIC care sa raspunda cu adevarat la ceea ce cautam. Atunci a aparut ideea - ideea se numea Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati. In aceeasi zi am inscris la Ministerul Justitiei denumirea organizatiei. Taxa de rezervare a denumirii a costat 5 lei. Adica exact cat aveam eu in portofel in ziua de 15 mai 2011.
Ce se afla intre data de 15 mai 2011 si data de 5 martie 2014 sta sub semnul unei expresii care mi-a schimbat viata si modul meu de raporatre la tot ceea ce ma inconjoara: I HAVE A DREAM.
Un vis in care CRED.
In spatele acestor cuvinte se afla ore lungi de munca, sute de cazuri de incalcari de drepturi, abuzuri si discriminari solutionate pe cale administrativa sau in instanta, multe foarte multe ore de consiliere, redactare de materiale, o coalitie, un proiect de lege, mii de kilometri parcursi de-a lungul tarii catre parintii de copii cu dizabilitati, cateva campanii nationale, evenimente, emotii, situatii limita, oameni providentiali aparuti de niciunde, usi inchise, nopti nedormite si...nu de putine ori bucurii atat de mari incat ele nu se pot transforma decat in lacrimi.
Nimic nu se poate compara cu momentul in care deschizi un plic in care se afla un document pe care poti citi:"Colegiul Director hotaraste: constata fapta de discriminare..." sau "Instanta hotaraste: Admite actiunea petentului...si dispune incadrarea in Gradul 1 de handicap al minorului, obliga reclamatul sa plateasca sumele aferente ...".
Nimic nu se poate compara cu momentul in care de partea cealalta a unei mese se afla un om caruia ii spui despre visul tau, desi ti-e teama ca nu poti cuprinde in cateva minute sute de povesti ale copiilor cu dizabilitati, se ridica, intinde mana si spune: "Voi fi acolo si...vom avea campanie" sau..."Madalina...nu doar copiii cu dizabilitati au o poveste...tu esti o poveste pe care vreau sa o ducem mai departe".
Astazi de dimineata cand am deschis pagina de Facebook era MOV.
Nimic nu se poate compara cu momentul in care am vazut ca peste 1000 de oameni simt ca mine si au ales sa fie vocea unui copil cu dizabilitati printr-un gest simbolic - o panglica mov atasata la poza de profil.
Nu stiu daca este mult sau este putin. Ce stiu sigur este ca SIMT SCHIMBAREA.
Si asta pentru ca din data de 15 mai 2011 eu CRED.
Va multumesc dragii mei prieteni cunoscuti si necunoscuti pentru ca sunteti VII, pentru ca sunteti acolo, pentru ca va aud si pentru ca va simt.
*Pentru cei care cred:
- panglica mov poate fi atasata la poza de profil aici: http://picbadges.com/3586624 - Collect badge.
- proiectul de lege pentru drepturile copiilor cu dizabilitati poate fi sustinut votand petitia online aici: www.osvd.ro.
